După vizita spectaculoasă la peştera Vadu Crişului şi nenumăratele surprize care s-au ivit în calea noastră, aventura a continuat cu o lecţie de pictură, binevenită pentru toată lumea.
"Ora" a fost ţinută de doi pictori dornici să ne înveţe tainele acestei arte, pictori pe care i-am întâlnit în tabără.
Dorinţa de a ne relaxa a condus la crearea unor desene minunate, fiecare în felul său. Unii au preferat să aştearnă pe hârtie un tablou din natură, alţii au dorit să-şi arate priceperea portretizându-şi colegul sau o altă persoană, iar câţiva au dorit să-şi exprime părerea despre colegi printr-o caricatură, considerând că acesta este cel mai elegant mod prin care pot pune în evidenţă defectele altora.
Această lecţie de pictură s-a dovedit a fi benefică deoarece fiecare desen spunea câte ceva despre creatorul său... 

Citeşte mai mult...

O vacanţă care se anunţa plictisitoare s-a dovedit a fi plină de surprize atunci când pe ferestrele aburite ale autocarului, care ne purta printr-un întuneric de nepătruns, s-au conturat câţiva munţi joşi, Munţii Apuseni.
Culori pastelate încep să se distingă odată cu răsăritul surprinzător al soarelui. Verdele orbitor domină întreaga panoramă, în timp ce şoseaua şerpuieşte printre copacii parcă deranjaţi de prezenţa unei civilizaţii străine lor.
După câteva ore de mers, după minunăţii ce se ivesc la tot pasul, un indicator parcă ostenit şi sătul de acele priviri curioase, vesteşte intrarea în satul Şuncuiuş, loc unde vom petrece o săptămână din această vacanţă.
A urmat o zi obositoare, cu surprize plăcute, dar şi neplăcute.
Noaptea se lăsa, iar aerul curat de munte te îndemna să visezi şi să uiţi de tot, să te cufunzi într-o lume a fanteziilor, a viselor, unde numai tu poţi pătrunde.
Dimineaţa următoare a aşternut în sufletele noastre curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte şi de a explora natura infinită ce se aşternea la picioarele oricui privea.
Excursia minunată, surprinzătoare, la Peştera Vadului Crişului a constituit pentru mine o imagine de neuitat, ceva ce nu poţi vedea oriunde şi oricând. 

Citeşte mai mult...

22 de elevi ai Colegiului Naţional Vladimir Streinu din Găeşti participă în perioada 20-26 august la o tabără şcolară în Munţii Pădurea Craiului.
"Cartierul general" este tabăra şcolară din comuna Şuncuiuş, judeţul Bihor, amplasată într-o zonă plină de pitoresc, la aproximativ 60 km de Oradea, în Depresiunea Vad-Borod, în imediata apropiere a defileului Crişului Repede.
Zona carstică Şuncuiuş-Mişid, una dintre cele mai spectaculoase şi interesante din ţară, cu peşteri amenajate şi uşor accesibile, cascadele din împrejurimi, barajul Drăganu, Casa Memorială Octavian Goga, sunt doar câteva din punctele de atracţie pe care grupul de elevi, condus de doamnele profesoare Adela Păun şi Iulia Ioniţă, le va vizita în excursiile şi drumeţiile organizate.
În secţiunea Foto vor fi disponibile imagini de la activităţile organizate în tabără, la revenirea grupului de elevi urmând să fie publicate şi câteva materiale în secţiunea Video. 

Citeşte mai mult...

Pentru că mai aveam o zi de stat în Maramureş şi pentru că mi-am adus aminte că în urmă cu mai mulţi ani am băut apă minerală direct de la izvor, aşa cum numai în câteva locuri din ţară poţi face, am hotărât să vizităm Baia Borşa. Ţineam minte, destul de vag însă, că în zonă trebuie să existe şi nişte guri de mină, care sunt destul de interesante ca obiectiv, mai ales atunci când eşti un locuitor al câmpiei.
Localitatea se află la circa 10 kilometri de Borşa, iar până acolo ai de străbătut un drum nici mai bun, dar nici mai prost decât alte multe de la noi. Între timp ajungi să te lămureşti ce este de fapt spaţiul acela imens, galben, pe care îl vezi dacă urci pe Pietrosul Rodnei: un munte de steril, pe care, într-un chip foarte ciudat pentru mine, cresc totuşi pui de brad.
Odată ce ajungi în oraş, începe un drum pe care asfaltul este o vagă amintire a unor vremuri mult mai bune şi care poate fi cu succes folosit în filme de prezentare a capacităţilor şi performanţelor diferitelor tipuri de autoturisme care circulă totuşi pe acolo, deşi nu te poţi împiedica să te întrebi în permanenţă ce caută, sau ce cauţi tu.

Citeşte mai mult...

Pentru cei mai mulţi dintre noi, urcarea până pe vârful Pietrosul Rodnei poate să devină o reală provocare. Chiar dacă ne considerăm experimentaţi în ascensiunea montană, nu vom uita prea curând această drumeţie, care ne va rămâne în suflete prin frumuseţe şi gradul de spectaculos pe care le oferă.
Dincolo de datele pe care le găsim oriunde pe internet, legate de înălţime, climă, vegetaţie, faună etc., nimeni nu poate să descrie cu exactitate senzaţiile trăite de-a lungul unui urcuş care durează aproximativ şase ore.
Sunt momente în care simţi că nu mai poţi, sau altele când crezi că nu vei ajunge niciodată, fiindcă poteca, deşi foarte largă, este dificilă prin faptul că terenul este extrem de accidentat şi nu există nici măcar un metru de drum drept. La început, traseul este relativ uşor, el pleacă din oraş (Borşa) şi urcă lin printre case. La un moment-dat acestea se termină şi, dacă te uiţi către creastă, vezi că te-ai mai apropiat puţin. Numai că abia după câteva ore înţelegi CÂT de puţin.

Citeşte mai mult...