Recaş, forever!

Nu am avut, nu am şi nici nu cred ca voi avea vreodată veleităţile unui cunoscător într-ale vinului... Până acum nu am avut curiozitatea de a gusta şi de a încerca măcar să fac diferenţa între vinurile produse în diferite zone ale ţării noastre.
Dacă m-a animat ceva în ultimii ani, ei bine, a fost dorinţa de a găsi un vin despre care să pot să spun că... este al meu... ca mă reprezintă... că are, în culoare, în parfum, în gust, ceva care să vină şi din sufletul meu...

În urmă cu mai mulţi ani, pe vremea când mă uitam cu ceva mai mult optimism la secţiunea "data naşterii" din cartea de identitate, vinul care credeam că mi se potriveşte era Feteasca de Jidvei. Şi asta, în parte, în semn de respect şi admiraţie pentru două batrânele din Târnăveni care, într-o vară fierbinte, mi-au oferit un pahar din vinul lor, făcut în casă, din strugurii de Fetească Regală cultivaţi în curte...

Au trecut anii, firele de păr alb s-au înmulţit şi multe s-au schimbat în viaţa mea (prietenii ştiu ce şi de ce), astfel că am considerat că este cazul să caut ceva care să fie mai aproape de vârsta mea, de percepţia mea, de felul meu de a fi şi de a vedea lumea...

Nu am să intru acum în amănunte, pentru că nu vreau să te plictisesc, cititorule, cu detaliile neinteresante, însă extrem de importante (cel puţin pentru mine) ale vieţii mele...

Există amănunte, lucruri, fapte, întâmplări, care, pentru unii oameni, n-ar depăşi valoarea unui fir de nisip pe o plajă.. dar care pentru mine şi poate şi pentru tine, în egală măsură, au o valoare ce nu poate fi nici evaluată, nici exprimată în cuvinte...

Recaş... De ce Recaş? Din o mie de motive... Din o mie de fire de nisip...

Şi nu un Recaş oarecare, ci unul nefiţos... Merlot / Pinot Noir... Roşu dulce...

Nota de degustare a producătorului este mai mult decât edificatoare şi totodată îmbietoare: Roşu strălucitor, nu foarte condensat, purtând încă inflexiunile luminoase ale unui Pinot Noir tipic. Aromele de fragi şi cireşe domină ansamblul, în care se mai regăsesc note de café latté şi ierburi grase. Gustul este dominat de senzaţiile dulci, cu precădere de compot de cireşe şi dulceaţă de caise, lăsând să se întrevadă şi vagi izuri iodate de miezuri de nucă din marmeladă.

Deci, Recaş! Şi nu oricum, ci Recaş, forever!

Nota noastră: Învăţaţi să consumaţi cu moderaţie şi să apreciaţi.

Romeo Tudorache @ PasInfinit.ro - Rail Media