După o zi petrecuta parţial în faţa calculatorului - cu cifre, rapoarte, tabele, oferte, e-mail-uri, telefoane şi tot tacâmul - şi parţial la volanul maşinii de serviciu - am făcut rapid 200 km, dintre care câteva zeci în nebunia din Bucureşti - ce poate fi mai frumos, seara, decât o ieşire cu bicicleta?...

Sub ameninţarea norilor de ploaie... Asfalt... apoi prin pădure... apoi macadam... iar la final din nou asfalt, pe drumul de întoarcere. Peste 20 km intr-o ora jumate. E mâine departe...

Şi tot pe drumul de întoarcere, în pragul serii, am primit un dar de clasă, pe care m-am străduit (şi parţial am reuşit) să-l imortalizez pentru eternitate... Soarele a clipit printre nori, dorind parcă să spună... "E mâine departe"...

La ora la care scriu aceste cuvinte e binişor trecut de ora 2... Afară plouă de rupe, iar eu nu pot să dorm... E mâine departe? Ba! Stau ca pe cuie, de parca aş aştepta un telefon important... Apelez la tovarăşul nopţilor nedormite şi al drumurilor spre mare, în toamnele târzii. Doar Andrieş mă salvează cu muzica şi versurile sale...

E mâine departe

Nu-mi spune că mâine
Vei fi tot frumoasă,
Nu-mi spune că mâine
La fel mă vei iubi,
Am cărţi de la tine
Ascunse prin casă
Şi mâine-i departe...

Nu-mi spune că noaptea
Visezi doar la mine,
Visează frumos,
Cel puţin aşa aş vrea eu!
Vorbesc despre noi
Vecini şi vecine
Şi mâine-i departe...
E mâine departe
Şi azi prea puţin.
E mâine departe...

Romeo Tudorache @ PasInfinit.ro - Rail Media

Acordati o nota acestui articol: